Tot din Ziarul de Iasi, dar ceva mai vechi

Mici, dar veseli!

* Nu stiu daca, anul asta, ziua de 1 Mai muncitoresc a cazut bine sau n-a cazut bine. Pe de-o parte, atita vreme cit n-a picat intr-o simbata sau o duminica (zile libere prin definitie), putem spune ca a fost bine. Pe partea cealalta, putea fi si mai bine: putea sa pice intr-o joi, ca sa se dea liber inca de miercuri. Asa, vineri, s-a nimerit destul de semi: nici-nici! Cel mai bine si mai bine pica zilele de 1 Mai muncitoresc din anii electorali, cind se dau si mici cu bere moca. Anul asta este electoral, dar mai putin: pe nimeni nu intereseaza europarlamentarele, iar pina la prezidentiale mai e suficient timp ca alegatorii sa uite gustul micilor de 1 Mai.

* De fapt, anul 2009 e unul mai mult de criza decit electoral. Cu toate astea, in week-end, inca de la prima ora a diminetii, oamenii muncii au iesit cu mic (si cu mici, normal), cu mare, la iarba verde. Pajistile, poienitele, luminisurile, tapsanele, toloacele, pasunile, costisele patriei noastre au devenit arhipline. Oamenii muncii au petrecut un week-end de neuitat, in ciuda vremii care, conform, prezentatorilor de la televizor, "n-a tinut cu / n-a fost alaturi de ei". Noi am fost sa prindem pulsul natiunii de la citiva dintre cei aflati in Poienita Fermecata:

- Buna ziua! Distractie placuta! Cine sinteti si de ce va aflati aici?

- Hmf-mpff! Stati asa, sa inghit! Da, sint si eu un om al muncii, care petrec aici, de zilele libere care le am.

- Aveti zile libere de 1, 2 si 3 mai, desigur. Ce inghiteati? Mici, fleici la gratar?

- Cind m-ati intrebat, eu tocmai inghiteam in sec, ca vine miros de friptura de peste deal. Zile libere da, am, dar nu cite ati zis, ci mai multe. De cind cu criza.

- Deci criza v-a adus si lucruri bune, cum ar fi zile libere, nu?

- Da, de cind ne-au disponibilizat de la fabrica si am intrat in somaj...

- De ce? De fapt, ce produceati acolo, la fabrica?

- Acolo, la fabrica, intii a fost Combinat de Utilaj Greu. Dupa un an, doi, de la Revolutie, au zis ca sa fie Combinat de Utilaj Usor, fiindca toate alea mai cu greutate se furasera deja. Dupa care, pe aceeasi linie de productie, am inceput sa montam sucuri si sa asamblam pufuleti, care se cereau pe piata mai tare ca utilajul greu sau usor. Dupa aia, s-a schimbat din nou profilul intreprinderii, si am ajuns agentie turistica si de impresariat artistic.

- Cind v-au disponibilizat, ce profil avea fabrica dumneavoastra?

- Asta s-a intimplat prin februarie, cind toate sectiile, toate halele, toti din combinat produceam martisoare.

- Iar acum ati iesit la iarba verde, si, din cite am observat, inghititi in sec din cauza mirosului care vine de peste deal, de la gratarele unor cetateni cu mai multe posibilitati. De baut, ce beti?

- Tot de la miros ne lasa gura apa, deci am scapat si de sete. Plus ca ploua...

- Practic, de ce ati venit aici, in conditiile astea vitrege?

- Acasa nu ploua, deci n-avem apa, ca ne-au debransat pentru neplata. Aici macar e ud, plus ca mai circula si legende despre locul asta...

- Chiar, de ce se numeste "Poienita Fermecata"?

- Se numeste asa, fiindca aici s-au semnalat fenomene de disparitii misterioase si de aparitii si mai misterioase.

- Senzational! Ce fel de aparitii si disparitii, imi puteti spune?

- Va dau un exemplu concret, chiar din dimineata asta: deci, unei familii care si-a pus paturile la o suta de metri mai incolo i-au disparut toate caserolele cu mici, puse la adapost, si peturile de bere, puse in piriias, la incalzit!

- Asta este, intr-adevar, un caz de disparitie, dar parca pomeneati adineauri si despre niste aparitii misterioase, nu?

- Pai, sa vedeti ce minune: si micii, si berile, au aparut la cumatrul meu Gelu, care a fost coleg de sectie cu mine, ne-au disponibilizat impreuna. Il vedeti acolo, ca tocmai face focul cu niste cauciucuri de masina... Astea de unde or fi aparut?

Ceva mai tirziu am aflat si de unde au aparut acele cauciucuri; masina cu care venisem la locul de agrement, sa luam interviu oamenilor muncii, se afla si acum acolo, asezata bine pe niste pietre.